Icoană pe lemn "Sf. Teodora de la Sihla", 20x26 cm

Icoană pe lemn pictată manual, reprezentând-o pe Sfânta Teodora de la Sihla, cea dintâi româncă trecută în rândul sfinților, prăznuită în fiecare an la data de 7 august. Pictură originală, semnată "DAM" (Ana Drăgan).

Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650, într-o familie cu puternică credință în Dumnezeu din satul Vânători, județul Neamț. Deși a fost căsătorită împotriva voinței ei, dorința de a-și închina viața lui Dumnezeu a fost mai puternică, astfel încât, împreună cu soțul ei, au ales amândoi calea monahismului.

Teodora a intrat în obștea de maici de la Schitul Vărzărești (în prezent în comuna Urechești), unde a trăit în rugăciune și nevoință, dar din cauza vremurilor tulburi, a fost nevoită să se retragă împreună cu maica sa duhovnicească, schimonahia Paisia, în munții Buzăului. După moartea acesteia, Teodora a petrecut ani de aspră pustnicie, apoi s-a întors în Moldova și, cu binecuvântarea stareților de la Neamț și Sihăstria, s-a retras în munții Sihlei.

Acolo a trăit mulți ani în rugăciune, post și suferințe, răbdând frigul, foamea și ispitele, dar primind de la Dumnezeu darul lacrimilor, al rugăciunii curate și al facerii de minuni. În singurătatea ei, era întărită uneori prin ajutor minunat, iar viața sa a devenit asemenea unei lumini ascunse în pustie.

La sfârșitul vieții, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a fost descoperită de frați din Sihăstria, care au adus un preot să o împărtășească. După ce a primit Sfintele Taine, și-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului, în jurul anilor 1720.

Astfel, Cuvioasa Teodora rămâne o pildă de curaj, răbdare și iubire arzătoare pentru Hristos, o floare a pustiei Moldovei, care și-a aflat odihna veșnică în brațele Tatălui ceresc.