Două bucăți de lemn, doi sfinți: un diptic. Sf. Mare Mucenic Artemie (20 octombrie) și Sf. Mare Mucenic Mercurie (25 noiembrie), uniți într-un cuget de dragostea pentru Dumnezeu.
Icoană pictată manual pe lemn, în culori tempera. Pictură originală, semnată "DAM" (Ana Drăgan).
Sfântul Mare Mucenic Artemie este cinstit de Biserica Ortodoxă la 20 octombrie. S-a născut în Egipt, la sfârșitul secolului al III-lea, și a fost comandant în oastea Sfântului Împărat Constantin. A luptat împotriva lui Maxențiu și, potrivit tradiției, a fost martor la descoperirea Sfintei Cruci în Țara Sfântă. Mai târziu, a fost numit guvernator al Egiptului, unde a luptat împotriva idolatriei.
În timpul persecuției declanșate de împăratul Iulian Apostatul, Sfântul Artemie a mărturisit cu curaj credința în Hristos și a mustrat prigoana împotriva creștinilor. Pentru aceasta, a fost supus la chinuri și a primit moarte mucenicească în anul 362.
Sfântul Mare Mucenic Mercurie (în latină Mercurius; n. 224 – d. 250 ) a trăit în prima jumătate a secolului al III-lea, în Imperiul Roman. A pătimit și a fost martirizat în perioada marii persecuții împotriva creștinilor, pe vremea împăratului Decius, fiind executat în Cezareea Capadociei la 4 decembrie 250.
Numele său inițial, Philopater, înseamnă în limba greacă „Iubitor al Tatălui”. De asemenea, Sf. Mercurie mai este cunoscut și sub numele de Abu-Seifein, care în limba arabă înseamnă „Cel care are două săbii", cu referire la o a doua sabie care i-a fost dată de Arhanghelul Mihail.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 25 noiembrie.
O creație