Icoană pe lemn "Sf. Pantelimon", miniatură, 7x10 cm

Icoană pe lemn tip miniatură, pictată manual, ce îl reprezintă pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, „doctorul fără de arginți”, considerat ocrotitor al medicilor și vindecător al bolnavilor, pomenit de Biserică în fiecare an la data de 27 iulie.

Pictură originală, semnată "DAM" (Ana Drăgan).

Sfântul Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon a trăit între anii 275 - 303 d. Hr. A pătimit și a fost martirizat în timpul marii persecuții a creștinilor, ordonată de împăratul Dioclețian.

Face parte din categoria „doctorilor fără de arginți”, fiind considerat ocrotitor al medicilor și tămăduitor al bolnavilor.

Născut în anul 275, la Nicomidia, din tatăl păgân Eustorgius și mama creștină Euvula, la botezul primit de la Sfântul Ermolae, numele său a devenit Pantelimon („cel cu totul milostiv”), iar după moartea părinților și-a împărțit averea săracilor. Format ca medic, s-a remarcat prin vindecări gratuite și prin grija față de cei bolnavi și întemnițați, fiind cinstit printre „doctorii fără de arginți”.

Vestea vindecării unui orb în numele lui Hristos a ajuns la împăratul Maximian, care i-a cerut să renunțe la credința creștină. Pantelimon a refuzat, mărturisindu-și credința și săvârșind în fața tuturor vindecarea unui paralitic. În ciuda torturilor și a amenințărilor, a rămas statornic și, în cele din urmă, a fost decapitat. Tradiția consemnează că, la moartea sa, din rană a curs lapte, iar măslinul de care fusese legat a înverzit și a rodit.

Trupul său a fost păstrat de creștini, iar de-a lungul timpului moaștele Sfântului Pantelimon au ajuns la diverse mănăstiri și biserici, inclusiv în România. El este considerat ocrotitor al bolnavilor și al multor spitale și lăcașuri de cult, fiind prăznuit anual pe 27 iulie.